• invizibilele, S
• recent intrate în preocupările cercet ătorilor
• dificil de definit
• activele intangibile – noul patrimoniu al întreprinderilor: imaginea de marcă, informaţii, brevete, know-how
• Compania capătă un nou tip de autonomie ca urmare a caracterului volatil al activelor imateriale.
• Astfel, sunt revizuite: profesiile, strategia, structura, organizarea internă, imaginea, limitele
• Multe au ales în a gestiona activele imateriale, celelalte activităţi materiale subcontractându-le
• S – componenta extravertită, pragmatică, funcţională a imaterialului
• Comerţul invizibil cuprinde:
• S tradiţionale
• Deplasarea FP – K, muncă, informaţii
• Fluxurile creaţilor artistice şi tehnice
• Comunicarea
• Imaginea ca exprimare a idemtităţii unei ţări, companii, individ
• Producţia de S se deosebeşte de Q de bunuri prin output-uri.
• S se deosebesc de B prin:
• relaţia output-consumator
• forma şi determinarea cantităţii + calităţii efectelor utile obţinute
• modalităţile de înstrăinare, comercializare a efectelor
• Producătorii de S acţionează asupra unor B ce aparţin consumatorilor / asupra consumatorilor.
• S sunt consumate pe măsură ce se produc.
• Nu există posibilitatea depozitării ofertei de S în vederea unei utilizări ulterioare, datorită caracterului efemer, imaterial al S.
• Excepţie fac:
• S care pot fi stocate datorită perfecţionării hard+soft informatic – telecom, mesaje telef, informaţii
• unele componente materiale – material publicitar, S informaţionale, audiovizual, alimentaţie publică
• În distribuţia S, centrul de greutate este deplasat spre consumator (coproducător, codistribuitor, creator de produse) care îşi construieşte artefacte conform necesităţilor şi dorinţelor sale.
• Tranzacţiile cu S sunt evidenţiate în BPE în contul tranzacţiilor cu invizibile
• Caracterul imaterial al S face dificilă aprecierea dimension reale a fluxurilor cu S.
• Modalităţile de internaţionalizare (ISD) aplifică lispa de transparenţă a pieţei.
• În încercarea de a exprimadimensiunea fluxurilor imateriale, pot fi utilizaţi indicatori economici tradiţionali:
• % serviciilor în PIB (în creştere, datorită creşterii preţurilor S în condiţiile dezvoltării economice)
• antrenarea forţei de muncă (în creştere)
• Wm (creştere lentă în S intensive în muncă)
• % tranzacţiilor cu S (în creştere, datorită posibilităţii de aplicarea a unor tehnici de comercializare utilizate în tranzacţiile cu B)