operaţiile de TA sunt derulate în 2 variante:

curse de linie – regulate

curse charter – neregulate (17%)

SUA + MB furnizează 30% din oferta mondial a TA;

cursele charter au % mai ridicată:

în ţările turistice, (60% din total RPK);

se adaptează mai bine cererii de TA în perioadele de criză;

flexibilitatea (adaptabilitatea) curselor:

la cerere = o soluţie pentru a creşte cota de piaţă;

la cerere sau la cerinţele impuse se organiz internaţ = afectează profitabilitatea şi viabilitatea companiilor aeriene;

indicatori de apreciere a performanţelor ofertei companiilor aeriene:

dimensiunea flotei de aparate de zbor;

nr pasageri-km (RPK);

cifra de afaceri;

nr angajaţi;

număr de locuri – Seat Kilometers Offered – SKO – măsoară oferta de TA;

cele mai aglomerate rute (dpdv al nr de companii şi de locuri) sunt concentrate în ţările ale căror companii aeriene au un rol important pe piaţa TA şi piaţa mondială în ansamblu;

1996: erau înregistrate:

720 companii aeriene cu zboruri regulate de pasageri;

70 de transportatori cu zboruri regulate de mărfuri;

23 din 50 cele mai mari companii erau private;

13 din 50 erau parţial privatizate;

14 din 50 erau în proprietatea deplină a statului şi deţineau 1/6 din CA a primelor 50 (4 din cele 14 se găseau în topul primelor 25 după CA);

teoretic, toate ţările au companii naţionale (excepţie cele mai sărace);

majoritatea companiilor supravieţuiesc de pe urma rutelor externe;

puţine ţări îşi permit dezvoltarea unei infrastructuri adecvate pe seama factorilor geografici + demografici;

numărul mare de companii naţionale se datorează tratatelor bilaterale prin care ţările îşi acordă reciproc dreptul de survol şi de efectua escale tehnice+comerciale;

pînă în anii 80, majoritatea companiilor erau în proprietatea statului;

după IIRM, crearea de companii de stat era motivată de:

riscul naţionalzării (datorită rolului în industria de apărare);

posibilitatea finanţării investiţiilor;

subvenţionarea menţinerii angajaţilor;

promovarea comerţului + turismului;

echilibrarea BPE în acele ţări care se specializaseră în TA;

prestigiul naţional, simbolul statului suveran;

anii 90 – tendinţa de privatizare a pemis:

creşterea eficienţei operării curselor aeriene;

reducerea cheltuielilor publice pentru modernizarea şi înnoirea echipamentelor de transport aerian;

investiţii de K străin;

azi: relansarea procesului de internaţionalizare a TA prin atragerea de K privat şi străin = restructurare + remodelare a reţelelor internaţionale de linii aeriene;

atragerea angajaţilor în conducerea companiilor pe baza participării la K social;

1990-1995: criză în industria TA – cauze:

1.       recesiunea economică + criza din Golf à reducerea cererii, sensibilă la fluctuaţiile economice (venituri);

2.       acţiunile teroriste  + pirateria aeriană à barieră psihologică faţă de TA;

3.       scăderea traficului aerian a surprins companiilor în plin proces de investiţii în aeronave moderne à surplus de capacitate în raport cu cererea;

4.       asocierea reduceri veniturilor companiilor (pe fondul reducerii cererii) cu concesiile tarifare acordate în procesul de liberalizare a TA à prăbuşirea profiturilor companiilor;

în acest context, printr-un management eficient, companiile private au reuşit:

să-şi ţină sub control costurile;

să obţină randamente ridicate;

să se adapteze mediului concurenţial;

profitabilitatea companiilor este influenţată de rata de schimb valutar:

cheltuielile se fac în m.n.;

venituile se obţin în m.n. + valute;

cu cât m.n. este mai stabilă cu atâ compania este mai dezavantajată