-          Aeroporturile – componentă a pieţei TA.

-          Dinamica traficului aerian este reflectată în activitatea aeroporturilor:

-          gestinarea exploatării lor,

-          efectele de mediu privind amplasarea,

-          adaptarea capacităţii aeroportuare la volumul de trafic,

-          tehnici de ameliorare a securităţii operaţiunilor de aeroport.

-          Aeroportul cuprinde:

-          toate categoriile de terminale ale TA, indiferent de tipurile de aparate de zbor,

-          aeroporturile propriu-zise, aerodromurile, helioporturile.

-          Prestatorii serviciilor de aeroport au ca obiect de activitate:

-          exploatarea tehnică şi comercială a aerop publice+private;

-          controlul şi gestiunea traficului aerian;

-          suportul navigaţiei aeriene;

-          serviciile la sol acordate pasagerilor.

-          Aeroporturile:

-          reprezintă noduri intermodale ale lanţurilor logistice şi de trasnport al pasagerilor + mărfurilor;

-          oferă infrastructura necesară TA;

-          reprezintă punct de frontieră şi de legătură cu restul lumii à facilitează relaţiile cu restul lumii;

-          furnizor de locuri de muncă à contribuie la creşterea economică, dezvoltarea socială;

-          rol strategic la nivel naţional, regional;

-          diferă ca mărime şi profil à specializare pe categorii de trafic aerian: călătorii de afaceri, vacanţă, charter, marfă;

-          specializarea reflectă specificul zonei în care este amplasat aeroportul;

-          cele mai mari aeroporturi, cu vocaţie generală, sunt situate în apropierea marilor centre urbane şi comerciale, având ca principal operator compania naţională;

-          companiile naţionale în calitate de principal furnizor al infrastructurii de TA, au posibilitatea exploatării unei vaste reţele de rute concurenţiale care conectează centre urbane mai mici, antrenând şi companii private;

-          aeroporturile publice au obligaţia de a furniza nediscriminatoriu toate S pe care le poate presta cu toate instalaţiile de care dispun, tuturor companiilor care le solicită;

-          necesităţile de finanţare (construire, extindere, ameliorare, întreţinere a structurilor specifice) determină companiile să recurgă la activităţi comerciale – concurenţă;

-          aeroporturile regionale: exercită o presiune concurenţială pe piaţa charterelor de vacanţă;

-          concurenţa între aeroporturi, dpdv al derulării traficului de pasageri, se manifestă doar pentru rutele de mari dimensiuni:

-          ex: un britanic participant la o conferinţă la Paris nu va accepta ca alternativă de acces aeroportul din Bruxelles;

-          un turist asiatic va alege acel aeroport european de acces, pentru un sejur mai lung, în funcţie de orarele de zbor, tarife, facilităţi;

-          un domeniu de concurenţă între aeroporturi – libertatea 6 – posibilitatea pasagerului de a avea cât mai multe corespondenţe cu diferite linii aeriene, în cât mai multe direcţii à multe aeroporturi asigură S de joncţiune rapidă între diferite rute, pe distanţe lungi, susţinând traficul de tranzit;

-          o strategie aeroportuară de atragere a pasagerilor în tranzit cuprinde oferta de shopping;

-          pasagerii formează un segment de piaţă, temporar captivă, pentru desfacerea produselor oferite de magazine de marcă cărora li s-a concesionat o parte din spaţiul aeroportuar;

-          scutirea de taxe asigură profituri ridicate din care firmele pot să plătească taxe de 45% din CA;

-          veniturile aeroporturilor sunt asigurate de:

-          taxele din concesionarea spaţiilor comerciale;

-          chiriile plătite de birourile şi spaţiile de înregistrare a călătoriilor;

-          taxe de concesionare a spaţiilor folosite de bănci, soc.de.asigurări, de închiriere de automobile, furnizori de S legate de traficul aerian;

-          principala activitate a aeroporturilor – servicii asociate cu aterizarea, decolarea, staţionarea şi manevrele aparatelor de zbor;

-          taxele percepute diferă în funcţie de aeroport, sunt plătite de companiile aeriene, intră în structura costurilor de operare;

-          pierderile din activităţile principale pot fi acoperite din activităţile comerciale;

-          în unele ţări, taxele de exploatare a aeroportului sunt plafonate – soluţia: activităţile comerciale;

-          specificul activităţilor aeroportuare fac din acestea monopoluri naturale:

-          reţeaua de piste nu poate fi parcelată (în Europa, SUA, există aerogări partajate şi exploatate de diferite companii proprietare);

-          din considerente de securitate a zborurilor;

-          echipamentul de control al zborurilor nu poate fi exploatat decât în comun;

-          Consiliul Internaţional al Aeroporturilor:

-          norme de protejare a mediului aeroportuar;

metodologia de fixare şi evaluare a capacităţii aeroporturilor.