- sunt diferenţiate în funcţie de:
- sezon, - lungimea sejurul la destinaţie, - durata de valabilitate a biletului |
- intervalul de timp dintre momentul cumpărării – efectuarea călătoriei, - includerea week-end-ului în durata călătoriei |
- unde şi când a fost achiziţionat biletul - modalitatea de plată, - dimensiunea grupului, - numărul şi vârsta copiilor în grup |
- Categoriile de tarife pe cursele de linie operate de companiile private sunt foarte variate.
Ex: pe acelaşi zbor, pasagerii din acelaşi avion pot plăti între 8-15 nivele de preţ, cu diferenţe între 5-100%.
- Diferenţele de tarifare pe rutele cu lungime obiectivă egală şi condiţii comparabile de achiziţionare şi plată a biletelor se datorează:
· locului de situare pe glob a oraşelor cap de rută ŕ oraşe cu tarif scăzut şi ridicat
ex: Frankfurt; Bruxelles; Paris; Amsterdam sunt oraşe cu tarife ridicate, diferenţa tarifară fiind de 50-75% faţă de Londra; Atena, Lisabona, Dublin;
· rutelor geografice ale zborurilor ŕ tarifele pe ruta Europa-Asia/Pacific sunt mai reduse decât Europa-Africa;
- tariful pe unitatea de distanţă scade odată cu creşterea distanţei;
- în timp, TA a devenit tot mai ieftin datorită:
- scăderii tarifelor;
- extinderii gamei tarifare ce permite accesul la TA a unei categorii de public cu o cerere foarte elastică la preţ;
- diferenţele tarifare:
- pot fi motivate de:
- diferenţele de cost: utilizarea capacităţii în proporţie mare ŕ creşterea costurilor variabile ŕ creşterea tarifelor;
- reducerile tarifare pentru grupurile mari de pasageri ŕ reducerea costurilor de distribuţie
- aduc în discuţie caracterul discriminatoriu al politicii de preţ în TA:
- atunci când modificările de preţ nu au legătură cu diferenţele de costuri de Q;
- discriminarea de preţ poate fi influenţată de elasticitatea cererii;
- politica optimă de preţ cere ca în cazul unei elasticităţi:
- scăzute, compania să perceapă preţuri mai ridicate;
- ridicate, compania să fixeze preţuri mai scăzute;
- pentru maximizarea profitului, preţul va fi fixat la acel nivel la care: profitul marginal obţinut pentru ultima unitate vândută = costul marginal necesar producerii acestei unităţi
- profitul marginal este funcţie de elasticitatea cererii la preţ:
unde: P-preţ, PM-profit marginal; Ep-elasticitatea cererii la preţ, CM-cost marginal, Q-nr de unităţi vândute
- în politica tarifară, compania trebuie:
- să identifice clientela cu cerere elastică (inelastică) la preţ, pentru a-şi dirija politica de preţ scăzut (ridicat);
- să adopte măsuri de prevedere de împiedica pasagerii cu tarife reduse de a-şi vinde biletele celor care ar fi putut plăti un tarif ridicat ŕ companiile obişnuiesc să emită bilete netransferabile, înscriind numele pasagerului pe formularul biletului;
- practicarea unor tarife unice, la costuri diferenţiate, reprezintă o discriminare la fel de evidentă ca atunci când la costuri unice se practică preţuri diferenţiate;
- în general, discriminarea afectează pe cei ce au plătit tarife ridicate;
- criteriul de bază căruia se poate stabili partea afectată depinde de relaţia dintre diferenţele de cost şi cele de preţ (costul marginal);
- în cadrul unei companii, se poate manifesta o diferenţă de preţ pentru un produs cu caracteristici similare (clasa calitativă, rută) în funcţie de caractersiticile aparatelor de zbor (capacitate, consum de combustibil);
- practic se formează 2 oferte;
- diferenţele de preţ nu sunt justificate de diferenţele de costuri;
- logica economică a formării tarifelor aparţien teoriei elasticităţii cererii;
- discriminarea tarifară se bazează pe diferenţele dintre consumatori în legătură cu acceptarea preţului;
- acceptarea plăţii diferă în funcţie de nivelul marjei consumatorilor = diferenţa dintre preţul pe care este dispus să-l plătească consumatorul şi preţul pe care îl plăteşte la cererea vânzătorului;
- concluzie: politica tarifară a companiilor aeriene:
- are caracter discriminatoriu;
- serveşte unor scopuri subordonate unor raţiuni sociale, macroeconomice.