-          sunt diferenţiate în funcţie de:

-          Categoriile de tarife pe cursele de linie operate de companiile private sunt foarte variate.

Ex: pe acelaşi zbor, pasagerii din acelaşi avion pot plăti între 8-15 nivele de preţ, cu diferenţe între 5-100%.

-          Diferenţele de tarifare pe rutele cu lungime obiectivă egală şi condiţii comparabile de achiziţionare şi plată a biletelor se datorează:

·         locului de situare pe glob a oraşelor cap de rută à oraşe cu tarif scăzut şi ridicat

ex: Frankfurt; Bruxelles; Paris; Amsterdam sunt oraşe cu tarife ridicate, diferenţa tarifară fiind de 50-75% faţă de Londra; Atena, Lisabona, Dublin;

·         rutelor geografice ale zborurilor à tarifele pe ruta Europa-Asia/Pacific sunt mai reduse decât Europa-Africa;

-          tariful pe unitatea de distanţă scade odată cu creşterea distanţei;

-          în timp, TA a devenit tot mai ieftin datorită:

-          scăderii tarifelor;

-          extinderii gamei tarifare ce permite accesul la TA a unei categorii de public cu o cerere foarte elastică la preţ;

-          diferenţele tarifare:

-          pot fi motivate de:

-          diferenţele de cost: utilizarea capacităţii în proporţie mare à creşterea costurilor variabile à creşterea tarifelor;

-          reducerile tarifare pentru grupurile mari de pasageri à reducerea costurilor de distribuţie

-          aduc în discuţie caracterul discriminatoriu al politicii de preţ în TA:

-          atunci când modificările de preţ nu au legătură cu diferenţele de costuri de Q;

-          discriminarea de preţ poate fi influenţată de elasticitatea cererii;

-          politica optimă de preţ cere ca în cazul unei elasticităţi:

-          scăzute, compania să perceapă preţuri mai ridicate;

-          ridicate, compania să fixeze preţuri mai scăzute;

-          pentru maximizarea profitului, preţul va fi fixat la acel nivel la care: profitul marginal obţinut pentru ultima unitate vândută = costul marginal necesar producerii acestei unităţi

-          profitul marginal este funcţie de elasticitatea cererii la preţ:

unde: P-preţ, PM-profit marginal; Ep-elasticitatea cererii la preţ, CM-cost marginal, Q-nr de unităţi vândute

-          în politica tarifară, compania trebuie:

-          să identifice clientela cu cerere elastică (inelastică) la preţ, pentru a-şi dirija politica de preţ scăzut (ridicat);

-          să adopte măsuri de prevedere de împiedica pasagerii cu tarife reduse de a-şi vinde biletele celor care ar fi putut plăti un tarif ridicat à companiile obişnuiesc să emită bilete netransferabile, înscriind numele pasagerului pe formularul biletului;

-          practicarea unor tarife unice, la costuri diferenţiate, reprezintă o discriminare la fel de evidentă ca atunci când la costuri unice se practică preţuri diferenţiate;

-          în general, discriminarea afectează pe cei ce au plătit tarife ridicate;

-          criteriul de bază căruia se poate stabili partea afectată depinde de relaţia dintre diferenţele de cost şi cele de preţ (costul marginal);

-          în cadrul unei companii, se poate manifesta o diferenţă de preţ pentru un produs cu caracteristici similare (clasa calitativă, rută) în funcţie de caractersiticile aparatelor de zbor (capacitate, consum de combustibil);

-          practic se formează 2 oferte;

-          diferenţele de preţ nu sunt justificate de diferenţele de costuri;

-          logica economică a formării tarifelor aparţien teoriei elasticităţii cererii;

-          discriminarea tarifară se bazează pe diferenţele dintre consumatori în legătură cu acceptarea preţului;

-          acceptarea plăţii diferă în funcţie de nivelul marjei consumatorilor = diferenţa dintre preţul pe care este dispus să-l plătească consumatorul şi preţul pe care îl plăteşte la cererea vânzătorului;

-          concluzie: politica tarifară a companiilor aeriene:

-          are caracter discriminatoriu;

-          serveşte unor scopuri subordonate unor raţiuni sociale, macroeconomice.