-          Produsul unei companii aeriene cuprinde o serie de componente care formează un întreg coerent, funcţional, atractiv, accesibil.

-          Componentele politicii de produs:

-          tipul şi capacitatea aparatelor de zbor,

-          gama S prestate pe parcursul transportului – în zbor şi la sol,

-          ruta de zbor – orar, escale, corespondenţe, distanţe, frecvenţe,

-          accesul publicului la ofertă,

-          posibilitatea şi oportunitatea combinării S oferite cu oferta unor prestatori complementari.

-          Industria TA face parte din ramurile care adoptă strategia de gamă, sortimentală, (scope strategy: producţie diversificată);

-          de strategia de scară, de masă (scale strategy: producţie de mari proporţii) beneficiază numai marile companii – Air France, Pan American.

-          Utilizarea sistemului de rute combinate prin aeroporturi HUBS ce permit derularea unui volum mare de trafic aerian oferă marilor companii, care adoptă producţie de gamă, rezultate spectaculoase.

-          Rutele aeriene – forme:

1.       Liniare

-          opririle intermediare sunt justificate de motive tehnice sau comerciale;

-          costurile medii unitare de operare, dimensiunea pieţei din punctele de escală comercială nu justifică costurile manevrelor de aterizare, staţionare, decolare ŕ s-a renunţat la rutele liniare;

2.       Reţea sau Grilaj – grid

-          specifică rutelor interne;

-          avantaje:

-          gradul înalt de utilizare a capacităţii de transport;

-          operarea pe un nr mare de rute, conectând un nr mare de oraşe, nefiind nevoie să se întoarcă pe acelaşi traseu;

-          timpul de staţionare la sol se reduce substanţial ŕ îmbunătăţirea parametrilor tehnico economici de utilizare a avioanelor;

-          creşterea volumului traficului;

-          dezavantaje:

dispersarea eforturilor de comercializare;

3.       Radial – hub (nod aerian)

-          se centrează în jurul unui nod aerian

-          rutele au aspectul unor raze, spiţe care pornesc din aeroportul central (hub) prin care se face legătura cu un nr mare de aeroporturi situate la diferite distanţe în diverse ţări;

-          permite creşterea nr de perechi de aeroporturi care sunt puse în legătură, fără a deschide rute suplimentare;

-          nr de perechi de aeroporturi asigurate prin S de legătură ale unei companii: n(n-1)/2

-          nr total de aeroporturi legate este de: n(n+1)/2

10 rute

45 pieţe legate

10 aeroporturi

55 pieţe legate

-          în practică se întâlnesc următoarele situaţii:

·         perechile de pieţe legate prin hub necesită prelungirea rutelor de zbor, nejustificate comercial

·         există aeroporturi insuficient dotate tehnic pentru a putea primi trafic aerian suplimentar;

·         unele pieţe nu sunt interesate de hub, ele fiind deja saturate de ofertele companiilor deja existente;

·         companiile nu sunt interesate de conectarea la hub;

-          rutele hub au revoluţionat organizarea liniilor aeriene;

-          au susţinut procesul de liberalizare a TA;

 

Extinderea reţelei de rute:

-          este o decizie de politică a produsului şi de strategie de piaţă;

-          metode 4:

1.       achizionarea rutelor pe care operează alte companii

-          este o metodă utilizată frecvent;

-          permite aplicarea strategiei de gamă prin utlizarea unei reţele largi de rute, de mari dimensiuni, care pot oferi un larg evantai de S;

2.       acordul de franşiză

-          se referă la dreptul unei companii de o alta de a-i folosi numele, uniforma, însemnele personalului, imaginea de marcă, politica de produs (gama de S)

-          pot fi asociate cu iniţiativele de marketing, management comercial al companiei beneficiare;

-          în schimbul franşizei:

-          beneficiarul plăteşte redevenţe sau taxe de franşiză;

-          franşizorul are posibilitatea de a-şi suplimenta capacit. pe reţeaua sa de rute;

-          este o metodă folosită de companiile SUA – înscrierea sub acceaşi marcă a unei vaste reţele de S.Aeriene;

-          dezavantaj: posibilitatea limitată de standardizare a S de TA - de subscriere în cadrul aceleiaşi mărci a unei diversităţi de prestaţii sub forma unei game unice de produse;

 

3.       acordul de partajarea spaţiului de zbor – block spacing

o companie alocă alteia, pe anumite rute de zbor, un anumit nr de locuri pe aparatele sale de zbor;

compania care primeşte locurile, le comercializează direct pe piaţă sub propriul nume şi sisteme de distribuţie;

se foloseşte atunci când o comp. nu poate asigura legătura aeriană pe o an. rută sau spre un an. aeroport deoarece nu are drept de operare pe acel aeroport;

prevede: *dimensiunea spaţiului cumpărat în bloc, *condiţiile de rezervare a prestaţiilor; *situaţiile în care e necesară suplimentarea spaţiului;

ex: Air Canada/Finnair – Helsinki-Toronto

4.       acordul de partajarea codurilor de operare - codesharing

-          presupune acceptul unei companii ca o alta, care oferă pe piaţă curse aeriene, să-i folosească codul de zbor;

-          însoţeşte un acord de franşiză sau de partajare a spaţiului de zbor.

 

-          multe companii legate prin diferite acorduri convin să adopte o politică de marketing comună;

-          unele companii lansează împreună campanii publicitare concentrate pe sincronizarea orarelor de zbor, posibilitatea de zbor fără tranzitare (seamless), nr minim de formalităţi de trazit de aeroport;

-          aceste practici diminuează concurenţa prin concentrarea ofertei de TA, avantajează consumatorii, stimulează turismul şi călătoriile de afaceri.