- Produsul unei companii aeriene cuprinde o serie de componente care formează un întreg coerent, funcţional, atractiv, accesibil.
- Componentele politicii de produs:
- tipul şi capacitatea aparatelor de zbor,
- gama S prestate pe parcursul transportului – în zbor şi la sol,
- ruta de zbor – orar, escale, corespondenţe, distanţe, frecvenţe,
- accesul publicului la ofertă,
- posibilitatea şi oportunitatea combinării S oferite cu oferta unor prestatori complementari.
- Industria TA face parte din ramurile care adoptă strategia de gamă, sortimentală, (scope strategy: producţie diversificată);
- de strategia de scară, de masă (scale strategy: producţie de mari proporţii) beneficiază numai marile companii – Air France, Pan American.
- Utilizarea sistemului de rute combinate prin aeroporturi HUBS ce permit derularea unui volum mare de trafic aerian oferă marilor companii, care adoptă producţie de gamă, rezultate spectaculoase.
- Rutele aeriene – forme:
1. Liniare
- opririle intermediare sunt justificate de motive tehnice sau comerciale;
- costurile medii unitare de operare, dimensiunea pieţei din punctele de escală comercială nu justifică costurile manevrelor de aterizare, staţionare, decolare ŕ s-a renunţat la rutele liniare;
2. Reţea sau Grilaj – grid
- specifică rutelor interne;
- avantaje:
- gradul înalt de utilizare a capacităţii de transport;
- operarea pe un nr mare de rute, conectând un nr mare de oraşe, nefiind nevoie să se întoarcă pe acelaşi traseu;
- timpul de staţionare la sol se reduce substanţial ŕ îmbunătăţirea parametrilor tehnico economici de utilizare a avioanelor;
- creşterea volumului traficului;
- dezavantaje:
dispersarea eforturilor de comercializare;
3. Radial – hub (nod aerian)
- se centrează în jurul unui nod aerian
- rutele au aspectul unor raze, spiţe care pornesc din aeroportul central (hub) prin care se face legătura cu un nr mare de aeroporturi situate la diferite distanţe în diverse ţări;
- permite creşterea nr de perechi de aeroporturi care sunt puse în legătură, fără a deschide rute suplimentare;
- nr de perechi de aeroporturi asigurate prin S de legătură ale unei companii: n(n-1)/2
- nr total de aeroporturi legate este de: n(n+1)/2
10 rute |
45 pieţe legate |
10 aeroporturi |
55 pieţe legate |
- în practică se întâlnesc următoarele situaţii:
· perechile de pieţe legate prin hub necesită prelungirea rutelor de zbor, nejustificate comercial
· există aeroporturi insuficient dotate tehnic pentru a putea primi trafic aerian suplimentar;
· unele pieţe nu sunt interesate de hub, ele fiind deja saturate de ofertele companiilor deja existente;
· companiile nu sunt interesate de conectarea la hub;
- rutele hub au revoluţionat organizarea liniilor aeriene;
- au susţinut procesul de liberalizare a TA;
Extinderea reţelei de rute:
- este o decizie de politică a produsului şi de strategie de piaţă;
- metode 4:
1. achizionarea rutelor pe care operează alte companii
- este o metodă utilizată frecvent;
- permite aplicarea strategiei de gamă prin utlizarea unei reţele largi de rute, de mari dimensiuni, care pot oferi un larg evantai de S;
2. acordul de franşiză
- se referă la dreptul unei companii de o alta de a-i folosi numele, uniforma, însemnele personalului, imaginea de marcă, politica de produs (gama de S)
- pot fi asociate cu iniţiativele de marketing, management comercial al companiei beneficiare;
- în schimbul franşizei:
- beneficiarul plăteşte redevenţe sau taxe de franşiză;
- franşizorul are posibilitatea de a-şi suplimenta capacit. pe reţeaua sa de rute;
- este o metodă folosită de companiile SUA – înscrierea sub acceaşi marcă a unei vaste reţele de S.Aeriene;
- dezavantaj: posibilitatea limitată de standardizare a S de TA - de subscriere în cadrul aceleiaşi mărci a unei diversităţi de prestaţii sub forma unei game unice de produse;
3. acordul de partajarea spaţiului de zbor – block spacing
o companie alocă alteia, pe anumite rute de zbor, un anumit nr de locuri pe aparatele sale de zbor;
compania care primeşte locurile, le comercializează direct pe piaţă sub propriul nume şi sisteme de distribuţie;
se foloseşte atunci când o comp. nu poate asigura legătura aeriană pe o an. rută sau spre un an. aeroport deoarece nu are drept de operare pe acel aeroport;
prevede: *dimensiunea spaţiului cumpărat în bloc, *condiţiile de rezervare a prestaţiilor; *situaţiile în care e necesară suplimentarea spaţiului;
ex: Air Canada/Finnair – Helsinki-Toronto
4. acordul de partajarea codurilor de operare - codesharing
- presupune acceptul unei companii ca o alta, care oferă pe piaţă curse aeriene, să-i folosească codul de zbor;
- însoţeşte un acord de franşiză sau de partajare a spaţiului de zbor.
- multe companii legate prin diferite acorduri convin să adopte o politică de marketing comună;
- unele companii lansează împreună campanii publicitare concentrate pe sincronizarea orarelor de zbor, posibilitatea de zbor fără tranzitare (seamless), nr minim de formalităţi de trazit de aeroport;
- aceste practici diminuează concurenţa prin concentrarea ofertei de TA, avantajează consumatorii, stimulează turismul şi călătoriile de afaceri.