-          strategiile de liberalizare a TA s-au aliniat intereselor pieţelor naţionale ale companiilor aeriene;

-          liberalizarea TA a fost impusă de evoluţia sectorului;

SUA

-          dereglementarea TA:

-          a fost prevăzută în conţinutul unui document adoptat în 1978;

-          a permis suplimentarea veniturilor anuale ale pasagerilor şi companiilor;

-          a condus la:

-          falimentul sau fuzionarea unor companii care nu au rezistat concurenţei;

-          o politică de preţ tot mai aggressive;

-          concentrarea ofertei,

-          ŕ monopolizarea pieţei,

Europa

-          în 1985, MB semnează o convenţie cu Olanda prin care erau liberalizate complet S aeriene între aceste 2 ţări:

-          liberul acces pe piaţă al noilor transportatori;

-          accesul necondiţionat al companiilor aeriene ce operează în cele 2 ţări;

-          desfiinţarea controlului de capacitate;

-          după exemplul celor 2 ţări, şi alte ţări europene au semnat convenţii similare;

-          Comisia Europeană a consolidat acordurile bilaterale prin 3 pachete de măsuri de dereglementare care au fost impuse în calitate de noi acorduri ţărilor care nu negociaseră încă acorduri bilaterale:

1.       ian.1988 – liberalizarea s-a extins de la zborurile inter-regionale la întreaga grupare de ţări;

-          măsurile s-au aplicat numai zborurilor regulate între statele membre (cu excepţii);

-          au fost modificate regulile de divizare a traficului pe ruta dintre 2 state de la 50/50 la 45/55 iar apoi la 40/60;

-          au fost restrânse atribuţiile guvernelor privind autorizarea tarifelor reduse din extrasezon sau pentru anumite categorii de clientelă ŕ fiecare companie stabilindu-şi tarifele autonom;

-          scop: instaurarea concurenţei în TA şi prevenirea acordurilor abuzive între companii sau abuzurile comapniilor care dominau piaţa;

2.       iun.1990 – au fost introduse 4 elemente de noutate:

a.       adoptarea unor limite mai largi de variaţie pentru partajarea traficului între state;

b.       permisiunea de a efectua cabotaj în cazuri fundamentate;

c.       extinderea excepţiilor de la liberalizare;

d.       flexibilizarea preţurilor.

1+2 ŕ arminizarea legislaţiilor naţionale şi îmbunătăţirea condiţiilor de manifestare a concurenţei;

3.       ian.1993 – cuprinde măsuri privind transporturile cargo, curse regulate, charter;

-          sunt stabilite reguli comune privind acordarea de licenţe transportatorilor aerieni: care satisfac condiţiile de securitate + financiare a zborurilor ŕ Air Operator Certificate;

-          este permisă intervenţia autorităţilor prin măsuri care să evite falimentul transportatorilor pentru a nu prejudicia industria turistică;

-          sunt eliminate restricţiile de preţ pentru zborurile regulate de pasageri în UE şi cursele charter;

-          în cazul zborurilor de linie, guvernele îşi rezervă dreptul de a interveni în situaţia în care tarifele sunt excesiv de ridicate sau în continuă şi dramatică scădere (spirale descrescătoare) prin clauza de garantare;

 

-          rezultatele procesului de dereglementare a TA în Europa:

·         acordarea a 800 de licenţe transportatorilor aerieni – 20% pentru curse de linie;

·         în 1996 operau 182 companii aeriene

Austria 5

Franţa 27

Irlanda 4

Norvegia 5

Suedia 16

Belgia 8

Germania 21

Italia 9

Olanda 9

 

Danemarca 9

Grecia 5

Luxemburg 1

Portugalia 3

 

Finlanda 5

Islanda 3

MB 37

Spania 15

 

·         o serie de transportatori au ieşit de pe piaţă (51 în per.1992-96) sau nu au reuşit să intre pe piaţă (32);

·         după 1993, multe companii pentru a-şi menţine cota pe piaţă şi-au intensificat frecvenţa zborurilor, folosind avioane de mică capacitate ŕ probleme legate de controlul traficului aerian + calitate ŕ reducerea numărului de pasageri ŕ criză: datorită excesului de capacitate, războiului tarifar ŕ scăderea încasărilor, pierderi financiare pentru companii;

·         rutele internaţionale au întregistrat o situaţie mai stabilă;

·         structura tarifelor:

-          tarife eurobuget – o reducere de 10-20% din tariful standard pentru clasa business;

-          tarife reduse prin hub – transporturi ce fac trimitere sau conectare prin hub;

-          tarife no frills – avantajele procurării biletelor la tarife cu atât mai mici cu cât achiziţionarea se face mai devreme;

Concluzie:

-          confruntarea pe piaţa liberă a companiilor europene trebuie să se sprijine pe strategia comercială;

-          problemele financiare pot fi soluţionate prin M&A,