- strategiile de liberalizare a TA s-au aliniat intereselor pieţelor naţionale ale companiilor aeriene;
- liberalizarea TA a fost impusă de evoluţia sectorului;
SUA
- dereglementarea TA:
- a fost prevăzută în conţinutul unui document adoptat în 1978;
- a permis suplimentarea veniturilor anuale ale pasagerilor şi companiilor;
- a condus la:
- falimentul sau fuzionarea unor companii care nu au rezistat concurenţei;
- o politică de preţ tot mai aggressive;
- concentrarea ofertei,
- ŕ monopolizarea pieţei,
Europa
- în 1985, MB semnează o convenţie cu Olanda prin care erau liberalizate complet S aeriene între aceste 2 ţări:
- liberul acces pe piaţă al noilor transportatori;
- accesul necondiţionat al companiilor aeriene ce operează în cele 2 ţări;
- desfiinţarea controlului de capacitate;
- după exemplul celor 2 ţări, şi alte ţări europene au semnat convenţii similare;
- Comisia Europeană a consolidat acordurile bilaterale prin 3 pachete de măsuri de dereglementare care au fost impuse în calitate de noi acorduri ţărilor care nu negociaseră încă acorduri bilaterale:
1. ian.1988 – liberalizarea s-a extins de la zborurile inter-regionale la întreaga grupare de ţări;
- măsurile s-au aplicat numai zborurilor regulate între statele membre (cu excepţii);
- au fost modificate regulile de divizare a traficului pe ruta dintre 2 state de la 50/50 la 45/55 iar apoi la 40/60;
- au fost restrânse atribuţiile guvernelor privind autorizarea tarifelor reduse din extrasezon sau pentru anumite categorii de clientelă ŕ fiecare companie stabilindu-şi tarifele autonom;
- scop: instaurarea concurenţei în TA şi prevenirea acordurilor abuzive între companii sau abuzurile comapniilor care dominau piaţa;
2. iun.1990 – au fost introduse 4 elemente de noutate:
a. adoptarea unor limite mai largi de variaţie pentru partajarea traficului între state;
b. permisiunea de a efectua cabotaj în cazuri fundamentate;
c. extinderea excepţiilor de la liberalizare;
d. flexibilizarea preţurilor.
1+2 ŕ arminizarea legislaţiilor naţionale şi îmbunătăţirea condiţiilor de manifestare a concurenţei;
3. ian.1993 – cuprinde măsuri privind transporturile cargo, curse regulate, charter;
- sunt stabilite reguli comune privind acordarea de licenţe transportatorilor aerieni: care satisfac condiţiile de securitate + financiare a zborurilor ŕ Air Operator Certificate;
- este permisă intervenţia autorităţilor prin măsuri care să evite falimentul transportatorilor pentru a nu prejudicia industria turistică;
- sunt eliminate restricţiile de preţ pentru zborurile regulate de pasageri în UE şi cursele charter;
- în cazul zborurilor de linie, guvernele îşi rezervă dreptul de a interveni în situaţia în care tarifele sunt excesiv de ridicate sau în continuă şi dramatică scădere (spirale descrescătoare) prin clauza de garantare;
- rezultatele procesului de dereglementare a TA în Europa:
· acordarea a 800 de licenţe transportatorilor aerieni – 20% pentru curse de linie;
· în 1996 operau 182 companii aeriene
Austria 5 |
Franţa 27 |
Irlanda 4 |
Norvegia 5 |
Suedia 16 |
Belgia 8 |
Germania 21 |
Italia 9 |
Olanda 9 |
|
Danemarca 9 |
Grecia 5 |
Luxemburg 1 |
Portugalia 3 |
|
Finlanda 5 |
Islanda 3 |
MB 37 |
Spania 15 |
|
· o serie de transportatori au ieşit de pe piaţă (51 în per.1992-96) sau nu au reuşit să intre pe piaţă (32);
· după 1993, multe companii pentru a-şi menţine cota pe piaţă şi-au intensificat frecvenţa zborurilor, folosind avioane de mică capacitate ŕ probleme legate de controlul traficului aerian + calitate ŕ reducerea numărului de pasageri ŕ criză: datorită excesului de capacitate, războiului tarifar ŕ scăderea încasărilor, pierderi financiare pentru companii;
· rutele internaţionale au întregistrat o situaţie mai stabilă;
· structura tarifelor:
- tarife eurobuget – o reducere de 10-20% din tariful standard pentru clasa business;
- tarife reduse prin hub – transporturi ce fac trimitere sau conectare prin hub;
- tarife no frills – avantajele procurării biletelor la tarife cu atât mai mici cu cât achiziţionarea se face mai devreme;
Concluzie:
- confruntarea pe piaţa liberă a companiilor europene trebuie să se sprijine pe strategia comercială;
- problemele financiare pot fi soluţionate prin M&A,